18 ianuarie 2015

In vino veritas...

Mamucuta mamei mele, ce m-am imbatat, si lung mai e drumul asta… Da’ las’ ca se termina el, nu-i asa… Numai sa nu se termine efectul alcoolului, nu de alta, da’ trebuie sa ma intorc la carciuma sa fac un refill, uite ma ca stiu si cuvinte englezesti, ptiu sa nu ma deochi singur, dar ce educat mai sunt… Lai, lai, lai, trr, ho stai, caruta cu cai… Frumoasa-i viata, nenicule… Numai sa nu se termine ata si la viata asta, ca dupa aia nu stii unde te mai duci, nu stii ce te asteapta dincolo, daca ai un vin bun la crasma, daca ai prietenari cu care sa bei un sprit, daca ai niste lautari sa-ti cante o melodie preferata…
Of, ca tot veni vorba de cantat, de abia astept sa ajung acasa, ca o sa-mi cante nevasta o dojeneala, ca de unde vii, betivule, cine ti-a dat de baut, noroc ca ti-am luat banii ieri, c-altfel azi ii beai pe toti, si tot asa… Da’ nici eu nu ma las, cine-s eu in fata mea, in primul rand, ca am dosit niste bani, chipurile garantia pentru echipamentul de lucru de la serviciu, sanchi…. Si stiu sa mi-o imblanzesc, dupa cum ma cunoaste ea, asa o cunosc si eu, stiu cum s-o iau, cand o sa zica, de exemplu, betivanule, eu o sa-i raspund prompt si eficient, da, porumbita mea, da iubire, cum sa nu, garoafa vietii mele… Vorba aia, pe femeie sa n-o atingi nici c-o floare, de aia nici nu ii cumpar vreodata flori, logic, nu… Moldovenii in istorie au fost foarte viteji, s-au luptat cu turcii, tatarii, pecinegii, vandalizatorii, si toti ceilalti, insa o singura frica au avut in viata: nevasta…
Lai, lai, lai, La multi ani, multi ani, noroc si multi bani… Ce vrei, cucoana, ce problema ai… of, ma cearta una de pe la un etaj, nu stiu de pe unde, din ce bloc, nici nu pot sa reperez inamicul, ca orizontul e ingustat teribil, asa sunt de obosit… cum adica de ce cant, de bucurie, de aia, la bucurie cant, la suparare plang… si ce daca e 2 noaptea, ce, asta nu e ora, doar e trecuta in calendarul gregorian, de pe timpul grecilor, doamna mea, nu degeaba s-a dat de trei ori peste cap Arhimede si a facut teoria celor 24 de ore pe zi, doar nu vrei dumneata sa rescrii mersul omenirii si sa elimini ora 2 din program, sunt oameni, dar mai ales trenuri si avioane care depind de ora 2, ce ai, ti s-a casunat pe ora 2, asta e culmea… da, noapte buna si lu’ matale, si vezi sa te invelesti bine, sa nu racesti…
Oare cate grade or fi afara, ca a inceput sa ma piste frigul, nasul mi-e rosu, e clar, indica vreo 10 cu minus, si drumul nu se mai termina... Of, daca nu au putut face astia carciuma mea preferata, undeva, la coltu’ blocului meu, de ce a trebuit sa o puna la o asemenea distanta de casa mea… Stefan cel Mare nu avea asemenea probleme, ca el avea calul lui, dresat sa-l duca acasa la orice ora din zi si din noapte, din orice colt al Moldovei, un cal mare, alb, frumos, Ducipal parca il chema, sau Ionut Jder, nu mai stiu, ca la lectia asta am lipsit…. Apropo, a trecut o saptamana de la 10 ianuarie, lupta de la Vaslui, si eu nu am apucat sa beau un sprit in onoarea evenimentului… Las’ ca maine recuperam, ii sun pe prietenii mei si stabilim tematica sedintei de maine, lupta de la Vaslui, si inscriem pe ordinea de zi si cateva poante cu Stefan cel Mare, ca sunt multe…
Hai ca mai e un pic, si aterizez la locul de bastina, acum decuplez pilotul automat… Recunosc blocul, si in special tufisul din fata lui, e prietenul meu, zau, mi-a mai tinut de urat de vreo cateva ori, pana asteptam sa se incarce acumulatorii ca sa urc la etajul unde locuiesc… Odata am fost asa de trotilat, ca nici nu mai stiam unde locuiesc, stateam rezemat in tufis si ma uitam in sus ca curca dupa uliu… Noroc ca inspiratia e a doua transpiratie a omului, ca mi-a venit o idee, am inceput sa lalai: Casuta noastra, cuibusor de nebunii, te asteapta ca sa vii… Dupa vreo doua minute, se deschide un geam si o voce somnoroasa, super cunoscuta mie: Treci betivule acasa, nu ma mai fa de rusine in cartier... La care eu: Aha, deci la 3 stau, acum urc, imediat, dulceata mea, dureaza juma’ de ora, da’ ma descurc, cuplez si fata, merg 4X4, in patru labe…
Lai, lai, lai, unde canta cetera, ma duc si eu cu mandra mea, mai dorule mai… Ca de multe ori m-a amenintat ca o sa mearga si ea cu mine la crasma, ca sa bea si ea pana nu mai poate, ca mine, la care eu i-am zis: Femeie, doar stii ca sunt pentru political correctness, da’ ce sa faci tu acolo, e fum, e miros puturos de tuica, paharele nu-s spalate conform regulilor tale, plus ca scobitori nu au, servetele nu, ce sa faci tu acolo, muzica e zgomotoasa, nu cred ca te-as auzi, nu te aud eu uneori acasa, cand e liniste, darmite la crasma, cand canta formatia…
Gata, am ajuns in fata usii, am cheie, descui singur usa, nu vreau s-o mai trezesc pe nevasta-mea… Insa am eine grossen problemen, care dintre voi vrea sa ma ajute si sa tina de perete ca sa nu se mai legene, sa pot baga si eu cheia, in sfarsit…

"N-am nimic, fac doar pauza prevazuta de lege, dupa 4 ore de mers, conform tahografului..."

2 ianuarie 2015

La multi ani pentru 2015!

La multi ani! Un an nou, 2015, plin de sanatate si impliniri sufletesti!

2 ianuarie 2014

2014, La mulţi ani!

Iată că a mai trecut un an... Vă doresc un 2014 plin de sănătate, fericire şi cât mai multe realizări!


2 ianuarie 2013

La multi ani, 2013!

Tuturor, vă doresc un 2013 mult mai bun decât anul sau anii ce au trecut, multă sănătate şi fericire! La multi ani!

Şi fiindcă tocmai ce au trecut Sărbatorile de Iarnă, o să postez un clip drag mie: Marius Zgâianu- Joacă, joacă urs bătrân!


5 noiembrie 2012

Cocoş de vânzare


"Un ţăran vine la piaţă cu un cocoş de vânzare. Potenţialul cumpărător îl întreabă:
- Dar calcă bine găinile?
- Calcă ăsta orice, şi găinile, şi raţele, şi gâştele, ba chiar şi porcii…
- Şi atunci de ce îl vinzi?
- Ştii, de la o vreme se uită cam ciudat şi la mine…"


22 octombrie 2012

EMF - Unbelievable - Live at the Astoria

     Prietenaşii mei, hai că veni timpul să vă mai arăt un cântecel din cele 10.001 memorate de distinsa mea căpăţână (e adevărat, 10.001, nu vă mint nici cât negru sub unghie, doar ştiţi că eu nu vă mint pe voi, tot timpul spun aici, pe blog, adevărul şi numai adevărul)... De data aceasta, e vorba de o trupă engleză, EMF (Epsom Mad Funkers), cu un stil aparte, deosebit, în anii '90 fiind în mare vogă pe insulă, şi nu numai... Aici, vi-i prezint pe băieţi cu piesa lor cea mai tare, ever-ever-ever, "Unbelievable", în concertul de reunire din 2001, un concert de excepţie, după umila mea părere...  Enjoy it!


20 octombrie 2012

Cine-a pus cârciuma-n drum...

     "Cine-a pus cârciuma-n drum/ Ăla n-a fost om nebun/ Cine-a pus cârciuma-n drum/ Ăla n-a fost om nebun/  Ăla n-a fost om cu minte/ Cine-o intra-n ea să cânte/ Şi necazul să şi-l uite/ Măi, doruleţ, măi..."



13 octombrie 2012

Şase, vine stăpânul!


"Stăpână, sari repede, văd c-a intrat maşina pe alee... Vine stăpânul... Dă-l jos din pat pe prietenul lu' matale... Hai mai repede, că chiar acuma a oprit motorul... Nu, nu are timp să se îmbrace domnul, pentru că stăpânul pare că nu vrea să bage maşina în garaj... Acuma a coborât din maşină, hai, hai, scoate-l pe uşa din dos, în viteză, nu mai pierde timpul, ce contează că e în fundul gol, dă-i hainele în braţe şi dă-l afară... Stai, că şi-a uitat geamul la portieră deschis... Ce noroc! La timp a ieşit şi musafirul din casă... Acuma stăpânul bagă cheia în usă, fă-te repede că dormi... Uf, am scăpat şi de data asta... Nu degeaba stau eu de şase la fereastră, reuşesc s-o scot basma curată pe stăpână de fiecare dată... Mission accomplished... Iar m-am scos cu un Whiskas Delice cu somon, pregatită la abur şi cu un pic de aspic, mmm, ce bun, ce bun...   "


7 octombrie 2012

Unde mi-e ceasul?


"Trebuie să mă duc să iau prânzul, a fost o dimineaţă grea, după toate negocierile cu reprezentanţii romilor, bulibaşele cum le zic ei... Oare cât o fi ceasul, iar am întîrziat la prânz, merde, să vezi ce scandal îmi face Valerie, că ea nu stă liniştită, cu ciorba în farfurie, aşteptându-mă şi cîte o oră, cum făcea Segolene... Aoleu, ceasul, unde e ceasul, mi-au furat romii ăştia ceasul, când le-am strâns mâna la plecare, uite că mi-a rămas doar cureaua pe mână... Ca y est, mi s-a pus pata, ce negocieri, nicio negociere, îi trimit pe toţi acasă, dau drumul la programul "întoarceri voluntare", îi trimit în România lor natală, fără nicio milă, auzi tu ce tupeu fantastic, să mă lase fără ceas... Ceasul meu drag, Swatch, cadou de la Segolene... Gata, aşa fac, îi pun pe avion pe toţi romii români, şi-i trimit şi pe Valls şi Cazeneuve la Bucureşti, ca să-i numere la sosire pe aeroport, să nu mă tragă cineva în piept cu inventarul deportaţilor, las' că-i învăţ eu minte... Auzi tu, să-mi ciordească mie ceasul, mie, Francois Hollande, însuşi preşedintele republicii franceze... Şi eu care credeam că bulibaşele sunt mai de încredere în comparaţie cu supuşii lor, alors, urât, foarte urât din partea lor, ce chestie, doar cât am dat noroc cu ei, ce viteză şi ce îndemânare, şi ce nesimţire, să-mi fure ceasul Swatch, oh la la... "


1 octombrie 2012

Olimpiada Răzeşilor- Caiac canoe si canotaj


Dragi cititori, astăzi vă prezentăm două competiţii: Caiac canoe si canotaj. Şi pentru că noi, românii, avem tendinţa de a scurta şi a simplifica mereu lucrurile, întocmai voi proceda şi eu, voi uni aceste două competiţii în una singură, denumită generic Vâslit.
Având în vedere şi faptul că noi la Soceşti nu deţinem bazine omologate competiţional, ci doar un amărât de baraj de acumulare, la Vâslit vom organiza întrecerile adaptându-le la specificul local. Şi anume, din caiac canoe vom lua doar probele de ştafetă iar din canotaj doar cele bazate pe vâslire (două vâsle). Sportivii vor folosi cele două bărci de serviciu ale barajistului local, plus încă două împrumutate de la barajistul de la Puşcaşi. Vom avea numai concurenţi masculini, deşi nu e intenţia noastră să facem discriminare de sex însă la această competiţie se vor înscrie doar bărbaţi, ei fiind obişnuiţi cu pescuitul şi cu vâslitul (de mii de ani avem tradiţia asta, de asta ne şi place nouă, bărbaţilor, să facem filme pe tema "monstrului din deltă", nu-i aşa), iar femeile având rolul de a găti peştele prins de soţii lor (aşa făceau şi femeile neanderthaliene, şi nimeni nu a mai comentat prin peşterile vremii respective că sunt asuprite sau că sunt discriminate)...
La ştafetă înscriem pe cei care vor sa-şi perfecţioneze tehnica de lucru în echipă. Aici avem în vedere pe cei care merg în echipă la pescuit în mijlocul lacului şi care trebuie să aducă la mal cât mai repede captura. Avem patru bărci, deci facem echipe de câte patru membri, care vâslesc pe o distanţă de 1000 metri fiecare şi-şi pasează ştafeta simbolică (un peşte din cauciuc) între ei pentru a-l aduce pe mal iar echipa care scoate cel mai bun timp câştigă proba.
La vâslit cu două vâsle vor participa toţi concurenţii care vor să-şi demonstreze abilităţile personale. Şi aici întrecerea va fi contra cronometru, învingătorii vor trebui să scoată timpul cel mai bun din mijlocul barajului până pe mal (închipuiţi-vă ce îndemânare vor căpăta oamenii când vor merge la braconat şi vor trebui să vâslească până la mal cu un peştan agăţat la japcă, da' să nu mă spuneţi barajistului, că-mi pune interdicţie pe întreg teritoriului barajului)...
Şi cam asta ar fi şi cu Vâslitul. Nu e atât de spectaculos ca sport, însă e aşa  de util în activitatea de pescuit, iar ce mă interesează pe mine e faptul că în mod sigur am concurenţi puternici la această întrecere. Hai, vă pup. Pa pa.